×

Observație

EU e-Privacy Directive

This website uses cookies to manage authentication, navigation, and other functions. By using our website, you agree that we can place these types of cookies on your device.

View e-Privacy Directive Documents

You have declined cookies. This decision can be reversed.
În urmă cu 25 de ani, deschideam televizorul, acasă, la țară, unde am crescut, și mă întrebam ce se întâmplă. Ce tot aud la radio de Timișoara, ce e aia revoltă și alte cele. Știți voi, întrebări pe care un puști de 5 ani și le pune ... atunci când nu are programele sau emisiunile favorite la îndemână. Deși eram departe, cumva izolat de forfota orașelor, eram conectat prin radio la ce se înâmplă și vroiam să înțeleg.
Și astăzi îmi doresc să înțeleg de ce la noi revoluția a însemnat peste 1100 de morți, niște vinovați pe care sistemul securist modern i-a protejat până în zi de astăzi, și de ce s-au întâmplat multe lucruri de atunci.

Timpul șterge multe. Timpul te face să uiți. Timpul vindecă. Așa se spune. Ei bine timpul nu are voie să ne facă să uităm că în 1989, au murit pentru a putea să ne exprimăm așa cum o facem astăzi, copii, tineri în putere, femei și bărbați, mai la mijlocul vieții sau aproape de final. Și nu a fost alegerea lor. Au crezut într-un mâine mai bun și au luptat pentru asta. Pe ei nu trebuie să-i uităm, lor trebuie să le respectăm și să le cinstim memoria. Ei sunt o parte din oamenii care au construit libertatea de astăzi, cu un sacrificiu personal, pe care nu cred nici acum că îl înțelegem. Poate doar familiile celor uciși să-l înțeleagă, într-o mai mică sau mai mare măsură...

Eroii nu mor! Libertate ...