×

Observație

EU e-Privacy Directive

This website uses cookies to manage authentication, navigation, and other functions. By using our website, you agree that we can place these types of cookies on your device.

View e-Privacy Directive Documents

You have declined cookies. This decision can be reversed.

Colegii de gândire de la Business Magazin își pun legitim zic eu întrebarea „de ce nu avem brand-uri în România?”. Mă avânt să le dau eu răspunsuri ... azi mă limitez la două pentru că am foarte multă treabă.

1. „România” are oameni inteligenți. Mulți. Specialiștiadevărați, care știu la ce se folosește furculița și mai știu că pentru a avea succes trebuie să muncești cu cap. Problema e că sunt motivați să plece naibii din țara asta spre țări mai calde din punct de vedere moral / social / activ ... pentru că trebuie să trăiască. Pentru că vor o familie. Pentru că vor să aibă parte de lucruri bune, care în țară - în ultimii ani - au fost accesibile doar cucuvelelor de partid sau altor șmenari de genu. De ce? la întrebarea asta vă va răspunde un comentariu anonim: click pentru răspuns. Așa că politicienii, majoritatea, au ca scop prostirea proștilor, promovarea lătrăilor și ținerea la respect sau îndepărtarea oamenilor competenți. Doar profesorii „sunt plătiți mai bine decât președintele României, pe oră”, medicii „sunt liberi să plece, pentru a se întoarce cu know-how-ul la pensie, să-și cheltuie banii câștigați cinstit afară prin stațiunile împărțite clientelei de partid de RA-APPS” ...


2. România ARE „specialiști” în branding, contractați în cadrul instituțiilor publice. Oameni incredibil de competenți, care au impresia că un BRAND înseamnă un desen pe care eu l-aș fi făcut cu maxim 200 de euro, dar pe care se dau câte 900.000 de euro că deh, tre să fie cu rezonanță. Și dacă desenu e penibil, măcar suma cheltuită să fie cu rezonanță. 

Până una-alta, probabil ăștia s-au inspirat de pe wikipedia, citind primele 3 rânduri de la un articol destul de interesant:

A brand is the identity of a specific product, service, or business. A brand can take many forms, including a name, sign, symbol, color combination or slogan. [continuare]

Un brand, înseamnă o personificare a unei identități. Nu înseamnă un pixel albastru pe hârtie sau pe televizor, ci înseamnă la ce te gândești când vezi acel pixel albastru ... Iar atunci când vrei să creezi un brand, construiești un ansamblu. Uitați-vă la organizațiile studențești de exemplu.Nu sunt brand-uri comerciale, evident. Dar cele mai multe se străduiesc din răsputeri de-a lungul timpului, să-și construiască o imagine, un renume, să-și facă cunoscute proiectele, să ajungă cu adevărat la oameni. De multe ori se întâmplă să întâlnească hop-uri pe care unele le trec, altele le trec mai greu ... însă cred în ceea ce fac! Construiesc cu sufletul, „cărămidă cu cărămidă”! 

Specialiștii de la punctul 2 ar avea muuuulte de învățat de la ei ... Până una-alta, aprecierile și felicitările mele se îndreaptă spre cele câteva brand-uri românești cunoscute în țară și mai ales afară ... și mult succes acelor brand-uri care se construiesc acum, piatră cu piatră ...

Poate la un moment dat voi reveni asupra subiectului, până atunci vă invit să mă completați / criticați :).

În ultima vreme, am început să mai ignor televiziunile, cu scopul vădit de a mai scăpa de elemente perturbatoare care să-mi crească tensiunea. Totuși, am ajuns la concluzia că soluția nu e deloc asta. Acum 200 de ani, un pictor spaniol, Francisco Goya, a lăsat un mesaj genial, care practic a marcat și marchează în continuare istoria omenirii: „somnul rațiunii naște monștri”  ... ignorând ce se întâmplă în jurul meu nu aș face decât să alimentez acest citat ajuns din păcate celebru.Acum 3 ani eram alături de colegii mei din organizațiile studențești din UPT, cei din UVT, medicină și agro la o întâlnire cu autoritățile locale, în care explicam pentru a 3-a oară în ultimii 2 ani că e nevoie de asfaltare prin complex și încă o căruță de alte probleme. Între timp, multe dintre ele s-au rezolvat, unele la 2 luni după acea ultimă întâlnire și altele între timp... Într-una dintre pauze am avut o conversație cel puțin intrigantă cu unul dintre personajele cheie la acel moment, care-mi povestea despre o grămadă de inițiative pe care le-a avut în diverse cartiere din Timișoara și la care nu a prea rezonat nimeni. Mi-a spus o chestie pe care nu pot să o uit, deși încerc ...: noi, „suntem un popor de morți”! Nu reacționăm, așteptăm, sperăm, înjurăm, acuzăm, dar când vine vorba să facem ceva, parcă ne transformăm într-o masă amorfă, care nu reacționează sub nicio formă.

Am discutat cu mulți prieteni și cunoscuți motivele pentru care eu cred, sper și mă încăpățânez să nu plec din țară, deși sunt conștient că poate mi-ar fi mai simplu ... De aproximativ 8 ani fac printre altele și voluntariat. De 5 ani încoace numai cu asta m-am ocupat, pentru că văd ce poate însemna un efort colectiv, văd ce înseamnă o echipă și mai important, am văzut și am conștientizat ce înseamnă să ai principii și valori în care să crezi. Și cel mai important, oamenii deosebiți pe care îi cunosc și am avut onoarea să îi cunosc de-a lungul timpului. Fie că mă refer la dragii mei colegi din LSFMT, colegii din organizațiile studențești din Timișoara sau colegii din ANOSR, atunci când mă gândesc la ei îmi aduc aminte de ce sunt sigur că există încă speranță. Să nu credeți că am avut parte doar de experiențe roz ... cu unii dintre acești colegi am avut dispute aprige ... lucru normal având personalități diferite, păreri diferite ... dar scopuri și idealuri comune! Iar asta a contat și de aceea, suntem și vom fi în continuare prieteni.

Problema noastră (a poporului român) este că nu ne pasă de ce se întâmplă în jurul nostru. Există un mic procent din oamenii care trăiesc în Ro, care se străduiesc să facă mai mult decât să fie interesat de buzunarul propriu. E bine? E rău? ... asta nu mai știu. Mă uit la prietenii din CROS, una dintre asociațiile extrem de dragi mie, care se luptă să formeze societatea alături de multe alte ong-uri din țară cu atâta entuziasm și motivație încât mi-e greu să mai simt punctele negative. Asta nu înseamnă că nu le văd!

Noi ducem lipsă de multe, nu mă mai apuc să vorbesc de exemplu de oameni competenți care să conducă instituții și să facă legi, o fac destul posturile de televiziune și ziarele, unele mai părtinitor, altele cu tendințe de obiectivism. Aș vrea totuși să vă menționez câteva probleme:* entuziasm - mă întreb ce naiba se întâmplă cu entuziasmul românilor ... suntem într-o țară frumoasă pe care unii o fac praf ... asta pentru că le permitem. * pluralismul de opinii - avem oameni inteligenți și deosebiți, pe care-i marginalizăm și le tăiem craca de sub picioare doar pentru că nu știu cum să se exprime uneori, sau mai grav, le tăiem totul pentru că nu împărtășesc anumite ideologii sau păreri .... unde dracu sunt oamenii care înțeleg că mai multe opinii și păreri înseamnă o privire de ansamblu mai amplă și mai avizată ...* implicare - da mie ce-mi iasă? ăsta este modul în care gândesc foarte mulți români, fără să-și pună problema că pot ajuta la ceva. Sunt și excepții demne de lăudat, dar mult prea puține.* punem „botu” la toate tâmpeniile - ... găleți, mici, bere ... asta contează atunci când votăm, atunci când alegem oamenii care să ne reprezinte. Cu cât e mai galbenă și mare berea, cu cât e mai mare micu, dacă bagă și-o brichetă atunci sunt potriviți să ne conducă!* nu avem modele - nu cred că ele lipsesc, însă nu sunt scoase la lumină. Avem o grămadă de oameni valoroși în domeniul literar, științific, sportiv, cultural ... dar nu avem entități care să-i promoveze. Avem în schimb politicieni și alți deștepți care să-i calce-n picioare, să întoarcă capul în altă parte atunci când e vorba să le recunoască performanțele și să-i promoveze (excepție făcând perioadele electorale)


Mă opresc aici, trăgând un semnal de alarmă foarte dur sper eu: 
mulți indivizi în România adoptă strategia „divide et impera” și mulți indivizi sau entități reacționează la ce li se spune fără să gândească singuri. 
* Încetați să mai luați de bună orice tâmpenie și inepție pe care o auziți. Atunci când e cazul, întrebați, verificați. Convingeți-vă singuri că așa este, pentru a evita să transmiteți tâmpenii mai departe!* Atunci când e să alegeți, alegeți ce vă dictează conștiința, nu stomacul, pentru a evita să vă înjurați singuri după. * Implicați-vă și ajutați oamenii din jurul vostru! În viață nu contează numai eu! Oricât de rău v-ar fi, din păcate întotdeauna va exista altcineva cu o situație mai rea...
ar fi multe de zis ... dar poate că ar fi și mai bine să nu fim puțini cei care le zicem! hai să nu mai dormim în picioare și să vedem ce se întâmplă în jurul nostru!
Care sunt cele mai mari lipsuri / probleme în opinia voastră? Soluții?