Acum 3 ani eram alături de colegii mei din organizațiile studențești din UPT, cei din UVT, medicină și agro la o întâlnire cu autoritățile locale, în care explicam pentru a 3-a oară în ultimii 2 ani că e nevoie de asfaltare prin complex și încă o căruță de alte probleme. Între timp, multe dintre ele s-au rezolvat, unele la 2 luni după acea ultimă întâlnire și altele între timp... Într-una dintre pauze am avut o conversație cel puțin intrigantă cu unul dintre personajele cheie la acel moment, care-mi povestea despre o grămadă de inițiative pe care le-a avut în diverse cartiere din Timișoara și la care nu a prea rezonat nimeni. Mi-a spus o chestie pe care nu pot să o uit, deși încerc ...: noi, „suntem un popor de morți”! Nu reacționăm, așteptăm, sperăm, înjurăm, acuzăm, dar când vine vorba să facem ceva, parcă ne transformăm într-o masă amorfă, care nu reacționează sub nicio formă.

Am discutat cu mulți prieteni și cunoscuți motivele pentru care eu cred, sper și mă încăpățânez să nu plec din țară, deși sunt conștient că poate mi-ar fi mai simplu ... De aproximativ 8 ani fac printre altele și voluntariat. De 5 ani încoace numai cu asta m-am ocupat, pentru că văd ce poate însemna un efort colectiv, văd ce înseamnă o echipă și mai important, am văzut și am conștientizat ce înseamnă să ai principii și valori în care să crezi. Și cel mai important, oamenii deosebiți pe care îi cunosc și am avut onoarea să îi cunosc de-a lungul timpului. Fie că mă refer la dragii mei colegi din LSFMT, colegii din organizațiile studențești din Timișoara sau colegii din ANOSR, atunci când mă gândesc la ei îmi aduc aminte de ce sunt sigur că există încă speranță. Să nu credeți că am avut parte doar de experiențe roz ... cu unii dintre acești colegi am avut dispute aprige ... lucru normal având personalități diferite, păreri diferite ... dar scopuri și idealuri comune! Iar asta a contat și de aceea, suntem și vom fi în continuare prieteni.

Problema noastră (a poporului român) este că nu ne pasă de ce se întâmplă în jurul nostru. Există un mic procent din oamenii care trăiesc în Ro, care se străduiesc să facă mai mult decât să fie interesat de buzunarul propriu. E bine? E rău? ... asta nu mai știu. Mă uit la prietenii din CROS, una dintre asociațiile extrem de dragi mie, care se luptă să formeze societatea alături de multe alte ong-uri din țară cu atâta entuziasm și motivație încât mi-e greu să mai simt punctele negative. Asta nu înseamnă că nu le văd!

Noi ducem lipsă de multe, nu mă mai apuc să vorbesc de exemplu de oameni competenți care să conducă instituții și să facă legi, o fac destul posturile de televiziune și ziarele, unele mai părtinitor, altele cu tendințe de obiectivism. Aș vrea totuși să vă menționez câteva probleme:
* entuziasm - mă întreb ce naiba se întâmplă cu entuziasmul românilor ... suntem într-o țară frumoasă pe care unii o fac praf ... asta pentru că le permitem. 
* pluralismul de opinii - avem oameni inteligenți și deosebiți, pe care-i marginalizăm și le tăiem craca de sub picioare doar pentru că nu știu cum să se exprime uneori, sau mai grav, le tăiem totul pentru că nu împărtășesc anumite ideologii sau păreri .... unde dracu sunt oamenii care înțeleg că mai multe opinii și păreri înseamnă o privire de ansamblu mai amplă și mai avizată ...
* implicare - da mie ce-mi iasă? ăsta este modul în care gândesc foarte mulți români, fără să-și pună problema că pot ajuta la ceva. Sunt și excepții demne de lăudat, dar mult prea puține.
* punem „botu” la toate tâmpeniile - ... găleți, mici, bere ... asta contează atunci când votăm, atunci când alegem oamenii care să ne reprezinte. Cu cât e mai galbenă și mare berea, cu cât e mai mare micu, dacă bagă și-o brichetă atunci sunt potriviți să ne conducă!
* nu avem modele - nu cred că ele lipsesc, însă nu sunt scoase la lumină. Avem o grămadă de oameni valoroși în domeniul literar, științific, sportiv, cultural ... dar nu avem entități care să-i promoveze. Avem în schimb politicieni și alți deștepți care să-i calce-n picioare, să întoarcă capul în altă parte atunci când e vorba să le recunoască performanțele și să-i promoveze (excepție făcând perioadele electorale)

Mă opresc aici, trăgând un semnal de alarmă foarte dur sper eu: mulți indivizi în România adoptă strategia „divide et impera” și mulți indivizi sau entități reacționează la ce li se spune fără să gândească singuri. 

* Încetați să mai luați de bună orice tâmpenie și inepție pe care o auziți. Atunci când e cazul, întrebați, verificați. Convingeți-vă singuri că așa este, pentru a evita să transmiteți tâmpenii mai departe!
* Atunci când e să alegeți, alegeți ce vă dictează conștiința, nu stomacul, pentru a evita să vă înjurați singuri după. 
* Implicați-vă și ajutați oamenii din jurul vostru! În viață nu contează numai eu! Oricât de rău v-ar fi, din păcate întotdeauna va exista altcineva cu o situație mai rea...

ar fi multe de zis ... dar poate că ar fi și mai bine să nu fim puțini cei care le zicem! hai să nu mai dormim în picioare și să vedem ce se întâmplă în jurul nostru!
Care sunt cele mai mari lipsuri / probleme în opinia voastră? Soluții?